Final de iulie cu seceta si praf

De la un timp e cam liniste pe blogurile mele preferate, o fi si perioada de concedii sau poate lipsa de chef, asa ca ma "sacrific" eu azi :), Glumesc, bineinteles, caci nici eu nu-s mai breaza ca altii.
Uite ca se face o luna de cand n-am mai scris, nu ca n-as fi vrut, dar timpul trece incredibil de repede. Acum e dimineata si dau mancare la pasari si animale, mai fac o tura de gradina, mai copilesc o rosie, ardei sau vanata, acum e seara si iar o iau de la capat cu hranitul, udatul, ingrijitul plantelor si-s lesinata de oboseala, in ochi jucandu-mi dusul si perna.
In fine, hai sa incepem, ca-s multe de povestit si ma asteapta vreo doua lazi de rosii si una de ardei, plus alte treburi gospodaresti.
E sfarsit de iulie si-i o seceta nenorocita rau. N-a mai plouat de la inceputul lui iunie, parca. Sau sfarsit de mai. Pe acolo, pe undeva. Nici o picatura. Nimic! Zadarnic te uiti spre cer, totul e senin, albastru, cu o lumina care indurereaza ochii.

Din cauza caldurii, anul asta treieratul a fost inceput mai devreme, la inceputul celei de-a doua jumatati a lui iunie. Pe camp nu mai exista iarba, totul e ars de caldura si lipsa apei, iar cei care au animale au deja o problema cu hrana acestora. Porumbul mi s-a parut a fi verde si destul de frumos, dar cam mic.
Anul asta nu-s nici fructe, cam toti se plang de asta. Nici noi nu facem altfel, caci in privinta asta e mai rau ca anul trecut. Daca corcodusii au suferit in primavara o toaletare destul de drastica venita o data cu curatenia de primavara, constructia gardului etc, prunii se vede ca au suferit din cauza frigului din aprilie si mai, apoi din cauza lipsei de apa. Asta e, o luam ca atare.
In solarii stam binisor la capitolul rosii. Nu stiu care a fost fenomenul, dar anul asta am avut rosii uriase, soiuri care le credeam cu fructe mici, au facut fructe mari, iar cele pe care le stiam ca au fructe mari, au facut fructe imense. Cateva plante au trebuit sustinute suplimentar, caci altfel se rupeau din cauza greutatii.

Mari de Prahova - etajele doi si trei; o rosie care nu te lasa la greu

Au rodit foarte bine pana acum, mult mai bine decat anul trecut. Dar acum, din cauza caldurii, s-au cam blocat pe la etajele trei si patru, gogonicile nu mai cresc.

Cu toate astea, cu atatia daunatori ca in nici un an pana acum, am avut ce culege, am ce conserva si-s tare recunoscatoare pentru asta.

Ardeii sunt mici si se strica pe planta, habar n-am ce au, iar vinetele, castravetii, pepenii si fasolea sunt atacate puternic de paianjenul rosu, iar pierderile sunt considerabile.

Cultura de pepeni atacata de paianjenul rosu

Seara ud folia si incerc sa formez putin condens, astfel incat sa existe ceva umiditate, dar nu prea are efect. Au apucat sa rodeasca putin, vom vedea pe mai departe.

Pepenoaica (d-aia adevarata, de pe vremuri, de cand eram copii)

Kiwano

 

Per ansamblu, totul arata cam asa.

De acum mai astept fasolea de teci care a inceput si ea sa rodeasca, in ciuda paianjenilor.

In gradina e o mare brambureala. Buruieni si dovleci de Styria scapati de sub control dau o imagine de haos.

Stirienii atat de tare s-au intins incat nu mai pot intra in ei sa-i curat de buruieni pentru ca risc sa rup vrejurile.
Au intrat si in culturile vecine de praz, castraveti, pepeni, ardei iute, kale.

Dar sunt foarte frumosi si produc binisor, abia astept sa-i gust.

In gradina mai am niste castraveti albi lungi care abia acum au inceput sa rodeasca. Sunt tare draguti.

Si niste castraveti Momordica, clar afectati de ceva.

Iar la final de capitol legume mai pot sa spun ca am inceput de ceva vreme conservaraia pentru iarna, lucru tare frumos si care imi place foarte mult. Sigur, si satisfactia e mare, gradinarii ma inteleg bine :).

Animalele si pasarile sufera si ele de caldura. Incerc sa le ajut cum pot, cu apa schimbata des, udat pe jos pentru a le face putina racoare.
Gainile s-au dezbracat de tot si-si iau pozitiile alea de zici ca-s late-moarte. Nici acum nu m-am invatat cu asta si cand le vad imi sare inima, gandind ca au patit ceva.

Puii sunt grozavi, zgomotosi, batausi si tare frumosi.

E o poza putin mai veche, intre timp closca i-a lasat, indragostita de un cocos roscat, iar ei au mai crescut si au pene frumos colorate :)

De acum mai astept bobocii de rata care inca n-au iesit, desi cred ca ar cam fi fost timpul.
Cainii si pisicile misca dimineata si seara, in rest se taraie pana la galetile cu apa, beau si apoi cad care pe unde ii apuca, dormind mai toata ziua.
Seara, in schimb, se trezesc la viata cu totii si se incing jocuri, se alearga ca bezmeticii, cateodata sfarsindu-se si cu ceva batai intre ei.

Dorica, puiul mamii drag, s-a adaptat la viata de turma, a crescut, iar ciobanul ne-a anuntat ca e foarte posibil ca in primavara sa ne faca bunici. Mi se pare devreme, adica e mica, nu? n-are nici un an. Eu asa o vad, dar vom vedea ce o mai fi. Imi e tare dor de ea.
Iar peste toate, ca un bonus al naturii pentru caldura, seceta si praful incredibil din ultimele luni, avem parte de rasarituri si apusuri frumoase, chiar spectaculoase cateodata.