marți, 28 ianuarie 2014

Dimineata de iarna

Nu cred ca am sa ma satur vreodata de linistea satului.
Unora li se pare aducatoare de nebunie, dar altii o adora. Fac parte de a doua categorie. A celor care  au cunoscut agitatia unui oras prea mare, prea populat si care apreciaza linistea unui mic sat neinsemnat, asezat undeva pe harta.


 Si in cursul zilei este liniste, dar dimineata e perioada care imi place cel mai mult.
Inca intuneric, dar totusi nu bezna totala, semn ca Soarele e pe aproape, cocosi care canta si-si raspund neobositi, animalele in curte inca adormite, dar care vin si stau langa mine.
Au invatat ca la prima iesire din casa salutul sa fie unul linistit, un dat din coada, un miorlait scurt si apoi toata lumea se aseaza linistita langa mine. Imi place sa cred ca ei gandesc ceva de genul "Mama-i adormita inca si are nevoie sa se trezeasca", dar am impresia ca ei cred ca "E nesuferita la prima iesire afara, s-o lasam in pace acum".
E ritualul nostru de dimineata.
Din cauza frigului aerul e mai curat si mai tare, iar cand respir se vad aburi. Il simt pana-n adancul plamanilor si n-are cum sa nu ma bucure.
La a doua iesire incep sa primesc mici ghionturi de la caini, iar miorlaiturile matoancelor devin mai lungi.
Incepe sa se lumineze si in curand se vor auzi din vecini mugetele vacilor, porcii incep sa guite, pasarile vor iesi in curte, iar copiii vor trece galagiosi in drum spre scoala.
Apoi va fi iar liniste, sparta din cand in cand de trecerea unei masini, de un ras de pe strada, de chemarea cuiva.
Acum plimbarea imi e limitata de mormanele de zapada din curte si trebuie sa recunosc ca plimbarile de vara sunt mult mai lungi si mai frumoase.
Dar fiecare anotimp are frumusetea lui. Vara nu o sa vad curtea atat de impodobita in alb. Iar curtea mea e tare frumoasa asa alba cum e acum.


 Intru in casa inghetata bine, trebuie sa-mi zoresc copiloiul sa plece la scoala, mai iau o gura de cafea, iar Jedi, matoanca nebuna, ne face sa radem in hohote cu joaca, zdupaneli, topaituri si sprinturi zgomotoase prin casa.
Dar zgomote de afara imi dau a intelege ca rabdarea unora s-a terminat si-i cazul sa le dau mancare.
Ma duc, nu-i las sa ma astepte.

14 comentarii:

  1. Hai că e frumos și iarna. Are farmecul ei, fără discuție. Să nu fie însă prea păgubitoare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. este. imi place. nu ma plang.

      ( chiar daca acum sunt 10 grade in bucatarie, dar se incalzeste mintenas)

      Ștergere
  2. Frumos si vorba ceea
    "Iarna-i grea, omatu-i mare,
    Semne bune anul are.
    Semne bune de belsug,
    Pentru brazda de sub plug."
    Da asta nu-i pe I-pd, fon, sau cum Doamne iarta le-o mai chema si nici pentru zapada n-au aplicatii pe Google, ce sa-i faci noi astia mai traditionalisti preferam satul, desi mergem si in Mall,"
    Emancipatii au uitat ca si-au lasat parintii opincile la bariera si se uita peste umar la "alde astia de la tara"
    "Vesnicia s-a nascut la sat " -spunea Goga asa ca, cred ca e mai bine sa ramana acolo unde s-a nascut, ca sa nu aiba un aibe un soc cand va da de troienele din orasele in care oamenii au inceput sa uite ce-i aia lopata si ce se face cu ea, ca doar avem armata, jandarmi, ISU si nu mai stiu ce institutii care sa le curete zapada.
    O zi minunata, sigur va fi si linistita, fara coduri si viscole.

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi eu ador liniştea satului!!!! Şi tot dimineaţa devreme îmi place şi mie.
    Vorba ta, vara e şi mai frumos - verdeaţă, cântec de cocoşi...

    Dar zilele trecute, am primit o lecţie.
    Priveam iarna ca pe ceva nesuferit - troiene, vânt...
    Când am văzut un copil ÎN CULMEA FERICIRII! Vorbea aşa de entuziasmat despre zăpadă, derdeluş, om de zăpadă, că dintr-odată mi-am dat seama că iarna e şi ea minunată, trebuie doar să te scuturi de grijile de om mare şi să priveşti cu ochii sufletului de copil!!! :)
    După revelaţia asta, am fost şi eu fericită că a nins! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact :)
      N-ai cum sa nu te bucuri cand vezi bucuria din ochii copilului, joaca, tavalelile, cazematele, oamenii de zapada.

      Ștergere
    2. Ah, chiar, cazemată!!!!
      Uitasem cuvântul ăsta! :)

      Ștergere
    3. Pai vezi :))) noi avem una in curte, urmeaza o modificare a ei.
      lucrarile sunt in curs :)

      Ștergere
  4. Buna Iuliana,
    Foarte frumos. Semn bun pentru roade la fel de bune.

    P.S. Ai zis ca "ti-ai zorit copiloiul" pentru scoala.... Si eu am vazut la mine in sat copiii venind de la scoala, zapada fiind cam cat in pozele tale sau mai mare pe alocuri. Intrebare: Atunci in Bucuresti de ce nu pot ajunge copiii la scoala?? :) Cu mult drag, Ioana B.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adi a fost ieri la scoala, dar de azi au intrat in vacanta, nu se mai duc nici joi, nici vineri.
      De ce nu ajung copiii in Buc, nu stiu a spune :)

      Ștergere
  5. Vaaaaiii cata zapada pe ultia!!!! :)) Ce face edilul de nu da la lopata zapada? Sau oamenilor de la sat li se pare normal ca, daca e iarna sa si ninga... cu zapada? :))) Nu de alta dar vad ca la oras, unde e lumea buna, zapada e... cah.
    Glumesc, desigur. Mi se pare minunat sa ai posibilitatea si sa fii in stare sa te bucuri de fiecare anotimp, cu linistea, zgomotele si culorile fiecaruia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu se vede bine-n poze, dar zapada a fost data, se putea circula cu masina.
      Iar la porti fiecare si-a dat-o singur.
      E frumos si acum e si mai frumos :).
      sper sa am azi timp de o scurta postare si cu poze actuale. zapada e si mai mare

      Ștergere