Ma intai m-am gandit sa prezentam : asa NU.
Week-endul de a trecut Lucian l-a numit
week-endul degetelor. Va explic imediat de ce.
V-am povestit ieri foarte pe scurt de gradina din fata ca am destelenit-o, pieptanat-o, aranjat-o si aerisit-o. Nu v-am povestit efectele secundare ale acestei actiuni si din lipsa de timp, dar si ca n-am prea putut butona asa cum trebuie tastatura.
De obicei nu ma lovesc, nu ma impiedic, nu cad, dar si cand o fac, o fac cu simt de raspundere! Adica ori facem o treaba ori n-o mai facem, ce mama naibii!
De data asta le-a venit randul degetelor, fericite cele care au scapat, caci da! am mai avut si scapari, nu mi le-am hacuit chiar pe toate.
Sambata mi-am aranjat mana dreapta si piciorul stang, iar duminica, sa nu existe discutii intre ele si sa se supere pe mine, mi-am aranjat si mana stanga. La mana stanga cred ca am vrut sa-mi fac doua degete aratatoare, numai ca osul din dotarea aratatorului ( mult mai inteligent decat mine de altfel ) nu m-a lasat si s-a opus din rasputeri lamei cutitului.
Dar nimic nu mai conteaza ( totusi luati aminte!), pana la urma totul a avut o cauza : confortul si sanatatea plantutelor.
Aici am pus la inmultit Kumato cireasa, dar mai am si cateva de culoare rosie, habar n-am ce, oricum sunt foarte gustoase.
Sa trecem acum la rubrica: asa DA.
De ceva timp am inceput recoltatul semintelor la rosii.
Poate oi fi eu defecta din nascare, dar lucrul asta mi se parea ceva foarte-foarte greu, super migalos, mancator de rabdare ( care oricum e pe cale de disparitie), irealizabil chiar.
Adica, ati vazut cu totii semintele de rosii, da? Miiiici, miiici, amestecate prin pulpa rosiei.
Ei, eu nu intelegeam cum trebuie recoltate semintele si mai ales ce si cum trebuie sa fac astfel incat ele sa arate asa de curate la final.
Pentru cei la fel ca mine, ca imi place sa cred ca n-oi fi chiar singura de genu` asta, m-am gandit sa va explic in detaliu cum am procedat eu.
Totul incepe calm si frumos : iei din vrej o rosie bine coapta, dar bine coapta!, de obicei din primul rand de fructificare, adica cel de jos. Ideal ar fi, daca poti rezista ispitei si n-o mananci, sa iei prima rosie din vrej, dupa ce ai lasat-o sa se coaca bine-bine. Apoi urmeaza recoltatul semintelor. Simplu pana aici, asa-i?
Rosia nu o tai ca la salata pe lungime, ci o tai pe latime. Ca aici :
Apoi iei un cutit ( si-l manevrezi cu grija!!!! cum adica, de ce??? vezi rubrica asa NU!) si cu varful acestuia incepi sa scoti semintele din casutele rosiei, cu tot cu pulpa, in ceva recipiente curate si uscate.
Eu am ales niste pahare de plastic pe care am scris si numele soiului ( ca scleroza e in floare si nu vrem sa riscam nimic).
Apoi le lasi acolo cam o zi pana incep sa fermenteze. Pana aici e foarte clar si simplu, da?
Buuuun!
Acum, de aici incepe treaba aia naspa.
Semintele au inceput sa fermenteze in pahar, deja incepi sa simti si oaresce mirosuri. Deci trebuie luate de acolo si spalate bine. Cum facem asta?
In primul si in primul rand trebuie sa-ti ignori nervii si nevoia de a arunca paharele pe toti peretii din casa atunci cand te uiti in pahare si vezi semintele alea mici amestecate cu...chestia aia fermentata! Nu e frumos sa faci asa ceva, apoi s-ar putea ca sotul din dotarea fiecaruia sa aiba ceva de zis si nu vrem asta.
Luam frumusel o strecuratoare mica de ceai, ne ducem deasupra unei chiuvete si turnam scarbosenia din pahar in strecuratoare, apoi dam drumu` la apa incet, ca sa curga in strecuratoare si cu degetul...ma rog, cu un deget pe care il manevrati mai bine, incepeti si amestecati. O sa vedeti ca pulpa de rosii se dilueaza in apa si incepe sa curga prin gaurile strecuratorii, iar semintele se curata foarte bine.
Dupa ce semintele sunt curate le puneti pe o coala alba de hartie ( sau pe un suport de lemn) si le lasati la uscat. Eu am preferat sa le las sa se usuce la temperatura camerei, dar din cand in cand le-am mai amestecat, sa aiba aer si sa se usuce toate uniform. Nu uitati sa notati pe coala soiul din care sunt recoltate.
Rezultatul :
Dupa ce s-au uscat bine, le-am pus intr-un plic pe care e notat soiul.
Cam asta ar fi intreg procesul, super migalos, dar necesar.
In alta ordine, avem niste castraveti crocanti, fragezi si gata de livrare.
Ia uitati-va ce frumuseti!
Aseara le-am facut o vizita, i-am inspectat, i-am admirat, am si rontait unul si am decis ca-s gata de a fi gustati si de altii.
Toate astea le-am facut in timp ce soarele mi-a oferit iar un apus spectaculos...