vineri, 28 iunie 2013

Cu copiii la cumparaturi

Intr-una din zilele astea mi-am luat copiloiul din dotare cu mine la serviciu.
Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica si ma lua mama cu ea la serviciu, nici nu dormeam noaptea de grija ca nu cumva sa ma uite acasa. Era una din cele mai mari placeri ale mele si ma simteam foarte importanta cu ea acolo.
Acum mi-a venit randul, asa ca si eu ii fac cateodata cate o placere de genul asta lui Adi.
El stie ca atunci cand merge cu mine undeva ne cam facem de cap, ca asa-s gainile cand scapa-n boabe, mai vorbim de ale noastre si ne amuzam impreuna.
Deci, ca sa revin, mi-am luat copilul cu mine la munca.
Se face de ora pranzului, mancare nu aveam intentionat la noi, tocmai ca sa ne ducem in Lidl-ul nostru din Ferentari.
Ajungem in magazin, ii iau lui Adi "ce vreau eu, mami, daaa?" si ne asezam la una din cozile de la case. In spatele nostru se aseaza un tatic, cu un carucior si cu fetita lui, cam la 7-8 ani sa zic ca avea.
Cum la cozi la supermarket nu prea ai ce face decat sa te uiti in carutul vecinilor de coada, asta faceam si noi. Ne chioram in carutul omului in timp ce el isi punea produsele pe banda, iar fetita lui topaia si vorbea singura.
La un moment dat, in timp ce urmaream copila aceea, gandindu-ma cum o putea sa topaie asa fara nici un fel de pauza, o vad ca se opreste brusc, apoi intinde mana si ia ceva din rafturile acelea de langa casa, dupa care duce la nas si miroase adanc.
Dau sa ma intorc spre casiera, ca deja era randul nostru, cand mi se pare ceva ciudat si imi reintorc privirile catre cutia care era inca lipita de nasul copilei.
Simt ca ma iau caldurile, ma uit la taica-sau, apoi iar la cutia din nasul copilei, el se uita la mine, apoi imi urmareste privirea.
Il vad ca se schimba la fata, vrea sa faca un pas catre fata, dar trage un sut cu sete carutului, sut care il face sa ramana intr-un picior, sprijinit de carut, fara aer. Invins.
Ii vad fata cum i se coloreaza de la rosu la grena si-l aud vorbind incet, apasat, fara sa-si fi recuperat aerul necesar vorbitului : Ia-aia-e-a-as!
Noi in timpul asta ne plateam produsele. Ma uit cu coada ochiului la Adi, nu vad nimic in neregula, pe fata lui nu se citea nimic, rasuflu usurata si apoi plecam, indreptandu-ne spre parcare.
Cand ne urcam in masina insa, il aud : Mami, mi-e mila de copilul ala!
Mie simt ca-mi pica ceru`-n cap, dar fac pe proasta : Care, ma, mami?
Copilul ala, mami, care era cu taica-sau in spatele nostru. I-ai vazut si tu doar!
N-am scapare, asa ca-i raspund : Aaaaa, da, da, cei din spatele nostru...
Daaa, zice el, mi-e mila de ea!
Eu...nimic, ma faceam ca eram foarte ocupata cu condusul masinii.
Stii de ce? continua el.
Oftez, ma resemnez si cu toate ca stiam de ce, ii raspund : Nu, mami, de ce ti-e mila de ea?
Pai, mami, spune pe un ton revoltat, tu n-ai vazut ce mirosea?!
Nu, puica mamii, ii zic, n-am vazut. Fac o pauza, poate-poate mai lungesc momentul, apoi il intreb : Da` ce ai vazut tu ca mirosea?
Isi ia o mutrita importanta, se apropie de mine si-mi spune pe un ton jos si grav : Copilul ala mirosea prezervative!
Ma uitam fix prin parbriz, ma umfla rasul, incercam sa ma concentrez si sa nu incep sa rad ca descreierata, dar sa si gasesc ceva cat mai inteligent de raspuns.
Nu prea mi-a iesit, ca ma aud vorbind : Nu, mami, ti s-a parut! Erau servetele d-alea de ochelari, nu prezervative.
Se intoarce si se uita la mine cu o privire serioasa si-mi spune : Mami, nu erau servetele! Pe cutia pe care o miroasea copilul ala scria  "condoms"!
Liniste...
Eu incercam sa ma abtin sa rad. El ma studia sa-mi vada reactia, in timp ce mie mi-au dat lacrimile din cauza efortului de a nu rade.
Nu stiu ce sa-i spun si imi e teama ca daca deschid gura o sa incep sa hohotesc ca o nebuna, cand il aud :
Auzi, mami, ce amintiri din copilarie pot avea unii copii. Am fost cu tata la supermarket si am mirosit prezervative! Uau! Ce tare! 
O pauza mica, apoi ma intreaba brusc.

Auzi, mami, dar cand o realiza ce a mirosit si sa zicem ca o sa fie mai mare, i-or ramane sechele??

Nu-i raspund. Ma concentrez la drum, conduc si am privirile fix inainte. Nu vreau sa ma uit la el pentru ca o sa-mi vada ochii plini de lacrimi si gura stramba, din cauza efortului de a nu rade.
Din cand in cand hohotesc interior, sper numai sa nu-mi vada tremuratul.

joi, 27 iunie 2013

Azi am chef...

... de orice altceva, dar nu de stat in biroul meu din Ferentari!

Ma, erau dimineata acasa 15 grade, ma! 15 grade! Mooaaa, ce viata! M-a luat frigul cand am iesit afara la prima doza de tutun, asa ca mi-am luat un pulover pe mine.
Si-am plecat prin gradina in pantaloni scurti si cu slapii in picioare, am intrat in iarba uda (ca a plouat bine) si m-am plimbat pana mi-au inghetat picioarele.

Ha! Porumbul dulce are papusoi, ce bucurie! Oare cel de la camp ce-o mai face? Trebuie sa mergem pe acolo.
Ah, graul! Graul se apropie de final, in curand il aducem acasa. Desi am avut emotii, avem grau! Au pasarile ce sa manance, iar noi nu mai scoatem atatia bani din buzunar.

Ia uite, in curand o sa gatesc varza calita, pentru ca fetele-s cam gata.
Nu-s mari, dar sunt tocmai bune.

Asa de bine este afara, m-as fi bagat direct in gradina la bibileli de plantute, la facut ravagii in buruieni si musuroit rosii.
Da` de unde?! A trebuit sa-mi urc fizicul in masina si sa-l car la " plantatie".

Acum stau in birou si mi-am terorizat colegii cu Rammstein. Ma apuca rar, dar si cand ma apuca...
Vreti sa stiti ce ascult exact acum? Biiiine, voi ati vrut-o :).


Ca sa ma incalzesc un pic, am intrat in solar unde rosiile au inceput sa devina...rosii. Inca nu-s coapte, am mancat din ele, dar chiar asa crude sunt pline de suc, trebuie sa le mananci aplecat, sa nu curga zeama pe haine. Pe zi ce trece se inrosesc din ce in ce mai multe.

Dar nici vinetele nu se lasa mai prejos, au inceput sa fructifice bine.

Apoi chiar a trebuit sa plec la birou.

Asa ca azi as fi avut chef de lucrat in gradina, as fi avut chef de facut curat la pasari, de jucat cu Mairon, de stat cu fiu-meu.
Stau si ma gandesc ca as fi calcat si rufe (chiar as fi facut-o!), desi nu suport sa fac treaba asta, decat sa stau la birou.

Nu prea sunt coerenta, nici nu-mi doresc sa fiu asa azi.
Azi ma simt bine. A plouat, e racoare, e asa cum imi place, sunt in elementul meu.

Intre timp am schimbat playlist-ul, acum ascult ...


Visez la concediu...nu ca am pleca pe undeva, nici n-am avea cum, dar mi-as vede de treaba acasa, mi-as inchide mobilul de la firma si as fi mult, mult, mult mai relaxata.
Deocamdata raman cu visul.
Dar si cand mi-o veni randul!

Si-nainte de a pleca si a ma lasa p-aici bantuind aiurea....


miercuri, 26 iunie 2013

La tara viata e mai simpla

Vorbeam in ultima postare despre ce voiam sa gatesc.
Tin minte, cand eram in Bucuresti, nici nu voiam sa aud de compot de corcoduse. Nu stiu de ce, intotdeauna mi-a placut sucul, dar pur si simplu strambam din nas cand auzeam. Superficialitate, pesemne.
Luni am fost impreuna cu copilul din dotare si am cules tecile, apoi ne-am invins fobia de paianjeni si, mai nou, de urechelnite si am cules corcodusele necesare pentru compot.
Avem in curte niste corcodusi care fac fructe rosii si mici si altii care fac fructele un pic mai mari si portocalii. Pana sa ne mutam aici nu am vazut soiurile astea sau n-am avut ochi de vazut.
In fine, ce vreau sa spun este ca acest cules, impreuna cu gatitul roadelor din gradina mea, m-au bucurat nespus. Imi spunea si Lucian ca, de cand ne-am mutat, a ajuns sa se bucure la o floare, la o rosie sau vanata, la un cantec mai ragusit de cocos, la o joaca de pisici sau caini, la o culoare frumoasa in apus sau rasarit.
Viata e mai simpla la tara, cel putin noi nu mai avem de atins acele targete sus-puse din oras, ci am lasat-o mai incet, mai in voia naturii, incercam sa simplificam totul atat cat se poate.
Avem bucurii si mandrii care ar putea fi catalogate ca mici de unii, dar pentru noi sunt mari si aducatoare de liniste in noua noastra viata.
Radem si zambim mai mult, sa stiti. Ne fac sa radem cainii, pisicile, puii cei descreierati, ratele. Un apus frumos de soare ne face sa ne oprim din activitate si sa zambim un pic. Lucruri mici, marunte, simple. Ca o viata la tara.
Baietilor le-a placut tare mult, au mancat si au baut cu pofta, spunand ca totul e foarte bun. Lucruri marunte, aducatoare de armonie, veselie si nu in ultimul rand, sanatate.

Ieri am plecat dupa-masa dintr-un Bucuresti super sufocat si sufocant, cand am intrat pe A1 prin Militari termometrul de la iesire arata 29 de grade, dar termometrul de la bordul masinii mele arata 38 ( pe al meu l-am crezut). Curgeau apele pe mine de ziceai ca am un jet de apa deasupra capului si toata lumea era capie, soferi si pietoni.
Am ajuns acasa intr-un final, drumul mi s-a parut mai lung decat este in mod obisnuit, iar termometrul masinii arata 27 de grade. Alta viata, am putut respira in sfarsit.
Dupa obisnuitele pupaturi, pe post de salut, cu baietii, am iesit in curte si gradina sa-mi inspectez plantele, animalele si pasarile.

Unele plante sunt tare-tare harnice, mi-au daruit in felul lor, alte bucurii marunte.
Desi au fost caldurile astea insuportabile, desi sufera cu toatele din cauza asta, desi nu-s ingrijite asa cum ar merita si asa cum ar trebui, dragele de ele se straduiesc.
Cand am trecut pe la pasari, nici ele nu s-au lasat mai prejos, am adunat multe oua.
Asa cum spuneam, mici bucurii, mici mandrii tocmai bune pentru o viata simpla si linistita.

Dupa nebunia unei zile de lucru aglomerate, dupa caldura aia infernala, dupa traficul nebun din Bucuresti, casa, curtea si gradina mea " salbatica" impreuna cu pasarile si animalele mele mi-au adus liniste, m-au bucurat, m-au facut sa zambesc.
La tara te multumesti cu mai putin decat la oras. In cazul nostru.
La tara incepi si vezi mai multe. O floare, o frunza, un fir de iarba, " ia uite, puiul ala parca schioapata?!", " sa vezi cum se alergau pisicile :)".
Oare ce mi-as mai dori, dupa nebunia orasului ?

Peisajul haotic de mai sus imi e de ajuns. Zau ca da :)!

Up-date 18.02.2014 : Ultima poza participa la concursul Simonicii

luni, 24 iunie 2013

Despre una, despre alta

Aseara tare rau s-a mai chinuit si ploaia sa apara, a dat vreo doi stropi s-atat. In schimb a batut foarte rau vantul, a tunat si-a fulgerat. Dar atat. Mi-as fi dorit sa ploua, numai ca n-a fost sa fie.
Si astazi e cam la fel, temperatura e oricum scazuta mult fata de ieri, aerul e mult mai respirabil.
Se vede clar ca pasarile si animalele se simt mai bine, zilele astea stateau, care pe unde apucau un pic de umbra, cat mai intinse si cracanate.

Evident ca si plantele sufera din cauza caldurii, dar inca se tin bine.
Dovleceii albi si verzi sunt plini de albine, flori si de rod. Avem foarte multe albine anul asta, anul trecut au stat cat au fost salcamii infloriti, dar acum au ramas pentru mai mult timp. Lucru care ma bucura, normal, la fel cum ma bucura si gargaritele, care in sfarsit s-au hotarat sa vina si pe la noi. Chiar aveam nevoie de o mana de ajutor.
Rosiile puse in gradina au gogonici cu forme diferite, imi place sa ghicesc viitoarea rosie dupa forma micii gogonici ( din moment ce nu am pus etichetele bine in randuri, iar vantul mi le-a zburat imediat, ducandu-le el stie unde), si-mi pare ca timpul trece greu pana la coacerea lor.
Cateva rosii cireasa s-au copt, de fapt inrosit, coapte nu prea fura, dar le-am degustat asa. Cam crude, dar bune, ne-am facut pofta.
In gradina-i mult de lucru, am mai scos din buruieni, am mai pus araci la rosii, le-am mai legat, dar tot mai e de treaba. Le voi face printre picaturi, e destul de complicat cand esti plecat la serviciu toata ziua, iar cand esti acasa in zilele libere mai sunt si treburi casnice de facut si nu ai in lipsa ta pe cineva care-ti munceste gradina. Trebuie sa te descurci cum poti, drept pentru care asa voi face, alta cale nu-i.
Prietenii care au fost la noi in vizita au spus ca le place asa " un pic salbatic", lucru care m-a facut sa rad copios. Au fost amabili, de fapt nu e lucrat asa cum ar trebui.

Tot prin gradina le-am dat drumul la pui si closca. Curticica unde ii tinem le-a cam ramas mica, iar Lucian a hotarat brusc intr-o zi sa-i lase in gradina. Sunt separati de cei mari, dar nu foarte feriti de pisici. Cu toate astea nu prea au sanse sa se apropie de ei din cauza clostii, care-i ca o leoaica.


In ziua cand i-am vazut liberi prin gradina m-am speriat, dar Lucian a spus ca e mai bine asa, le trebuie miscare si trebuie sa inceapa sa se invete cu greul vietii de gaina.
Iar rezultatele au inceput sa apara, se vede cu ochiul liber ca le prieste mersul in aer liber, mancatul de fel si fel de gandaci si insecte, miscarea multa in general.

Gradinile din fata si spate se prezinta cam asa:




Si-n solar lucrurile stau bine, au intrat in el gargarite, care mananca tot ce trebuie sa manance. Ardeii arata mult mai bine, vinetele au fructe mici, iar rosiile sunt o nebunie.
Mult nu mai au si-s gata si ale noastre.

Azi am liber, sunt acasa cu baietii, e racoare si ne e bine.
Desi initial am zis ca azi vreau sa stau si sa nu fac nimic, m-am razgandit.
Vreau sa gatesc prima fasole ( teci) din gradina, ca-s pline plantutele si sa umplu cateva sticle cu compot de corcoduse. Nu-mi plac fructele, dar sucul e foarte bun, dulce-acrisor, mai ales rece fiind si baut in zile caniculare.