Intr-o buna zi, puii de pisica si-au facut curaj si au iesit afara in curte pentru prima data in viata lor. Erau cam capiati de lumina, de spatiu, de noua lume pe care tocmai o descoperisera.
Ursu i-a vazut imediat si s-a dus la ei. Noi intepenisem cand l-am vazut cum se duce glont la ei, dar bunul Ursul ne-a dat o lectie de viata : i-a adulmecat si apoi s-a pus pe spalat cu simt de raspundere.
Puii si ei, la randul lor, il cred mama adoptiva, pentru ca atunci cand ies afara, daca nu o vad pe Mitilla, se duc glont la el. De regula, se pun pe miorlait. Toti patru in acelasi timp, invaluindu-l din toate partile, dandu-i lui saracu` Ursu niste concerte de zile mari, zapacindu-l asa cum numai niste copii stiu sa o faca.
El mai intai ii miroase, daca nu se potolesc, incepe si-i mangaie cu botul, daca tot nu inteleg de vorba buna, isi pune limboaca in functiune si le face rapid cate o spalatura temeinica. Puii ies din gura lui fleasca, cu frezuri de punk-isti.
Mai are o regula bine stabilita. In cazul in care Mitilla nu e prin preajma, iar puii nu au de gand sa intre la locul lor, se aseaza langa ei si ii pazeste, urmarindu-i cu privirea. Nimic nu-i scapa din joaca si miscarile lor. S-a intamplat ca un pui sa se duca mai departe si sa nu mai stie sa se intoarca, evident punandu-se pe urlat. Ursul il aude, imediat se duce la el si-l indruma spre locul lor, impingandu-l usor cu botul. Apoi se aseaza langa ei, cu un oftat prelung si greu, avand o fata de mama eroina greu incercata de viata.
De regula, atunci cand mananca nu accepta pe nimeni langa el. Cine are curajul sa se apropie de el sau ii ploua prea tare in gura si ar vrea sa guste din mancarea lui, isi ia un mare si fioros marait.
Dar puilor nu le face nimic. Ii accepta si ii lasa sa limpaie din mancarea lui, desi scoate niste sunete de adult agasat si iritat, pufaind pe nas ca o locomotiva.
Puii au o problema cu laptele. Nu prea il mai beau asa cum il bausera pana acum. In schimb, le place tare mult mancarea adultilor si mananca cu simt de raspundere. O fetita, cea mai dezghetata dintre ei, a gasit in curte un os de-al lui Ursu, apucandu-se sa-l rontaie. Sa nu mai spun ce pozitie avea, ca statea ca un arici deasupra osului, acesta fiind oricum mai mare decat ea.
Ursu si-ar fi vrut osul inapoi, numai ca s-a ales cu niste maraituri fioroase de matuca agresiva. N-a avut ce face decat sa se aseze langa pui si sa astepte ca puiul sa-si dea seama ca nu il poate manca si sa-l lase.
Este foarte haios cand il vedem ca isi cauta un loc linistit, la umbra, se intinde si-si pune botul pe labe, incercand sa atipeasca un pic, dar cate un pui il vede, fuge repejor la el si daca-i in toane bune, incepe sa ii bage cate o labuta in nas sau in gura sau incepe sa se joace cu mustatile lui.
Iar Ursu inchide ochii, ofteaza din toti ranunchii si rabda. Ca o mamica devotata si cu multe responsabilitati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu